Tratamentul recuperator cu ParaFina… and weird Peaches song? (Faza 2)

E joi ziua a treia de recuperari, programul aproape asemanator doar ca la ultrasunete am avut onoarea sa ma joc eu un pic cu „telefonul”. Da asa i se spune, acelasi efect cu falusul de ieri, dar arata ca un receptor metalic de telefon in capatul caruia e o parte metalica putin mai inafara pe unde sunt emise ultrasunetele. Apoi parafina, mai pe larg si ceva mai multe dureri la gimnastica recuperatorie. In loc de miscare la sala am facut food-shopping prin malluri (Penny si Carefour), cu lucruri mai putin importante de mentionat. Poate o pofta de nectarine… piersici fara par… in engleza weird Peaches …song:

Dar sa trecem la procedura 2… Parafina: de fapt tratamentul cu ceara de parafina a fost introdus din 1962. Se spune ca parafina calda este un mod eficient de a aplica caldura pentru a reduce umflaturile muschilor, a scadea inflamatiile ligamentelor si tesuturile conexe, de asemenea, pentru atenuarea durerilor artritei si a imbunatatii circulatia…

Am sa continui de la ultrasunete… ies spre dreapta inspre intrarea in Policlinica, ajuns in holul cu Fisierul in diagonala spre stanga pe peretele cu usa de la intrare…. treceti de o usa de lemn cu geamuri, pe langa oamenii ce stau la rand pe scaune asteptand la cabinetele de pe acolo. Mergeti putin si la un moment dat pe stanga un hol inchis cu tocaraie de lemn si geamuri mate, se simte deja un miros de ceara… exista o singura usa, intrati, nu bateti la ea ca nu va aude nimeni (am batut si eu prima data, am asteptat ceva si pentru ca nu a raspuns am intrat, acum fiind in al doilea an m-am prins de miscare). Intri, dai intr-un antreu plin cu ghivece de flori si …un ventilator oprit  (?),  continuati-va drumul spre stanga, urmeaza o alta camera. E camera de tratament, pe dreapta cu patru geamuri, trei calorifere de fonta, doua cuiere si doua scaune, iar pe stanga cu  sase paturi, primele doua paturi si urmatoarele doua separate cu „draperii”, adica mai mult cearceafuri albe agatate pe un schelet de fier subtire. Iarasi gandul ma duce la ce am vazut prin filme, spitalele de pe vremea bunicilor, chiar strabunicilor. Mare lucru nu cred sa se fi schimbat pe aici poate cei care se ocupa de pacienti… Desi, nici ei nu`s prea tineri! Dupa cele patru paturi, separate doua cate doua, urmeaza altele doua „neingradite” apoi pe un perete o ghiuveta, o masuta si un scaun, deasupra scaunului e Icoana Maicii Domnului cu pruncul. Dincolo de o alta usa de lemn, cu geamuri vopsite in alb ca restul usii se afla camera asistentelor si a oalelor imense in care se topeste parafina, ca apoi sa fie turnata in tavite cu folii de plastic pe fundul lor. Asistenta de obicei este in aceasta incapere, o femeie in varsta cu parul aproape alb, cu ochelari si destul de prietenoasa.

Eu nu intru pana la ea, ma opresc la al doilea cuier metalic (si asta a supravietuit razboiul), las geaca si geanta, imi scot un prosop si foaia cu procedurile. Asistenta ma privea din usa, ii dau hartia si imi spune „Aseaza-te pe scaun!” pe un ton poruncitor si cam nervos. Ma pun pe scaun cu mana pe masuta, soseste si asistenta cu o tavita in care sunt asezate doua straturi groase de parafina fierbinte separate intre ele cu folii de plastic. Pune un cearceaf pe masa, peste un prim strat de parafina, imi pun mana, palma in jos si apoi un al doilea strat de parafina peste mana mea, un fel de sandwich in care carnea e mana mea. Parafina e fierbinte! (dar nu ca in prima zi, cand mai ales in zona operatiei in prima faza nu am suportat parafina prea fierbinte). Ma pun pe asteptat… cam 10-15 minute.

Femeia de obicei linistita si grijulie, azi e nervoasa, grabita a cam tras de parafina si a aseazat-o fara sa-i pese prea mult de mana mea, o fi avut o zi proasta imi spun. Pleaca iar eu raman cu gandurile mele. In lipsa de ocupatie, „trag cu urechea” la discutia dintre asistenta si o ingrijitoare, aparuta intre timp. Aflu motivul nervozitatii,  in ziua precedenta au fost controale in urma carora s-au gasit nereguli si toata lumea trebuie sa dea raport in scris despre activitatea lor. Problema principala, se pare ca a fost igiena, discutiile sunt aprinse pe aceasta tema, dar mai mult barfe si reprosuri la adresa altora nu e vorba de conflicte intre cele doua… Timpul s-a scurs azi mai repede… Vine asistenta si desface „sandwich-ul de parafina”, imi da foaia cu procedurile… „Sarut mainile! O zi buna!” si ies…

Urmatoarea procedura este Gimnastica Recuperatorie… intai ma opresc la dozatorul de cafea „Italian time”, introduc 1 leu, aleg Moka-Ciok si astept sa se prepare… Imi iasa cafeaua si reusesc cumva sa vars jumatate pe jos… noroc ca paharul e jumatate plin. Beau si imi continui drumul spre Gimnastica… eu am fost si azi… voi aflati doar maine cum e pe acolo…

Fara prea multe introduceri, pentru ca oboseala mi-a cam taiat cheful, dar trebuie …sa trecem cu clipurile pentru ziua 4:

Asculta la mine:
TOTUL VA FI BINE!
e-Nicusor L.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Până la urmă ai reuşit să guşti vreo piersică sau…nectarină?….Cam greu de găsit în toiul iernii…doar în poze 😀

  2. vreau sa cumpar parafina solida pt tratament si nu am gasit nicaieri,poate ma ajuta cineva.
    va multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: